când vreau să cred că sunt ruptă din legendă
nu-mi încălecați cerbii cu fantasme negre,
păsările lăsați-le să-și poarte regalitate zborului,
auriul din vene, pe ochiul amiezii viu

o altfel de bendis în blândețea pădurii,
sau o pitică veneră pe ape arămii de poveste
prin tăcerile lor adânci să vorbesc celor de dincolo de furtună,
de cețuri
despre formele cubice și sferice intrinseci
pacifice și eterne,
perfecte în ele însele când sunt iubite curcubeu

să-mi adulmec singură binețea
fotonii încâlciîi de neștiinîa celui cu aripă frântă prin mine
să-i descânt trupul și inima
așa cum numai el ar vrea.