poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | ÃŽnscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaÅŸi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 466 .



A douasprezecea elegie
poezie [ ]
Revenirea la real

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Luchian ]

2011-12-29  |     | 



A DOUÃSPREZECEA ELEGIE


Revenirea la real





I . El




El nu are nici început ,
nici sfârșit .
El este însuși începutul
și sfârșitul .




El nu este om ,
el nu este învins de timp ,
el este însuși umbra timpului învins .



El nu este ceva
sau totul .
El nu este palpabil
sau vizibil .
El nici măcar nu este
el .
El nu este nici acolo ,
nici aici .
El este pretutindeni ,
dar niciodată undeva .
El este totdeauna în noi ,
dar niciodată cândva .



El disecă punctul ,
pătrunde în interiorul său ,
aruncă sinele punctului
și face punctul invizibil .



12


El este o amintire vagă
a vacanței petrecută la mare
cu mama
și tata .



El nechează așteptându-și sinele ,
așa cum
trecutul nechează așteptându-și
viitorul .



El n-are trup ,
deși are un trup ciudat ,
trup asimetric .



El este însăși izbirea
jumătăților rupte ce se izbesc
de izbirile propriilor jumătăți rupte .



El nu moare ,
deși moare ca să ia cunoștință de moarte .



Mă doare că vreau să îl văd ,
dar atunci când îl văd ,
mă doare
că el este el .



Deși noi trăim în el ,
deși noi suntem el ,
tot el trăiește în noi
și el este noi .




El e special .
El are două ceasuri la cele
patru mâini ale sale
care bat un timp interior .

13

Imaginile sale lățoase
atârnă de marginile
existenței .



Negura sa este însăși
negura nimicului .
El mă iubește
și mă urăște .




II . Eu





Când am avut destul curaj ,
am întins o mână ,
care în loc de degete
are cinci mâini .
El intră în mine ,
salvez trecutul
și viitorul .
Sticla dintre el și noi
a fost spartă
de mine .
Eu îi înghit veninul
și aflu , în sfârșit ,
că în tot acest timp ,
eu am fost el .


















.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!