Când nopțile...

Seri la rând prin buze și îmbrățișări
Frânturi de somn, vise forțate
Fără să ai deloc remușcări
Că le-ai transformat în fapte...

Dimineți cu treziri ce se-ndoaie
Tragi ușa după tine și-o încui...
Până și gîndurile nu mai curg șiroaie
Capul pe-o pernă moale vrei să-l pui...

Ești mahmur, obosit, faci pași din inerție
Nimic parcă nu te mai încântă...
Nici fata asta nu mai pare-atât de vie
Mult prea rece ea acum sărută...

Când nopțile nu mai servesc odihna la cuptor
Ciupești o stea de care te agăți,
Arunci apoi cu oboseală și ce-a mai rămas din dor
Îmbrăcând haina cu care să te-arăți!