Până atunci când noi vom dispărea cu totul,
vom bântui certitudinile,
ascunși în oameni,
în suflete de femei, în suflete de bărbați.
Le vom da mâinile și ne vor putrezi carnea
de fiecare dată jurând că ăsta a fost ultimul,
și că de aici încolo vom trăi fără de prihană.

Vom pierde credința
inimilor care s-au înghițit între ele,
a însăși
dragostei noastre la care cândva ne-am închinat,
ne vom ruga la idoli și vom rămâne veșnic în așteptarea mânturii.


Am început unul într-altul,
acum ne este teamă
să nu sfârșim în toți, celor cărora și lor
le este teamă că nu le vom ajunge.