to: e
și totuși despre moarte e mai ușor să scrii o privesc cum stă în colțul camerei și se încălzește de burta câinelui meu
am început s-o iubesc de când mă leagănă mâinile reci de beton ale orașului

to: a
mi-ai promis niște lecții prin ele trebuia să învăț cum să-mi confecționez un cer doar al meu
hârtie am destulă
dacă îți faci griji pentru poezia mea află că ea continuă să zgârie pe pereții mei siluete de copii plângând

to: l
să nu vii aici aerul miroase a hoit nu am televizor
iar întrebările cad din mine ca vazele pustii și se sparg
când calc în cioburile lor cu tălpile goale îmi dau seama că plămânii îmi sunt invadați de mirosul unui copil mort
ținut în brațele mele bolnave
iar liniștea anunță încă un avort

to: v
iartă-mă iubito
trupul meu e un copac necurățat
amputează-mi mâinile aprinde focul și vom trăi fericiți
dar până atunci camera asta va rămâne un congelator și noi două bucăți de carne tăiate de un măcelar neprofesionist

to: p
mama fiul tău a murit răpus de un pix

to: an
femeie cu un copil de mână ti-ai potolit setea de moarte când ai băut apă din mine
și eu mi-am potolit viața sorbind moartea din tine

to: g
fratele meu așează-te lângă mine
pragul e rece și umed
ajută-mă să șterg praful de pe cărările mele
urmele tale oferă orgasm altor drumuri
frate pune-mi mâna pe umăr îngroapă-mă și poți pleca

to: s
tatăl meu ce ești în tren să uiți umbra copilului tău așa cum el o uită pe-a ta

to: t
câinele meu ce cauți călcâiul lui ahile încălzește-mi sfârșitul
mușcă din ochii mei
latră spre cer iar eu spre pământ

to: e
când mănânc o portocală simt cum se aprinde soarele în mine și-l scuip