poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-12-25 | |
Trăiască Nietzsche
Dumnezeu e mort, ma revolt! Îmi ies din mine sparg vitrine ocup televiziunea condamn reacțiunea asmut prostimea adun mulțimea faceți loc dau foc cu molotoave ridic baricade citesc proclamații vă dau somații fabric lozinci la luptă ucenici! Și scriu pe ziduri veniți în rânduri jos opresorii alung conducătorii inventez tribunale… excepționale! Să le rupem dantura condamn nomenclatura, fără acte, la moarte! Azi iau capitala mâine toată țara nu mai vrem regi anulez legi distrug vechea ordine interzic osanalele și rup tiparele. Se dezlănțuie ura desființez cenzura provoc haos nu-i vreme de repaos… Sunt liber de-aceea zbier să vină generația să le dau rația! Eu cred și transced spre o altă ordine mai plină de dezordine ne schimbăm polii mă tem de molii! Aștept minunea să recreez lumea din cioburi cu mii de joburi eu nu sunt prostănac de aia am s-o fac cu bits-ul și cu cipul după chipul și asemănarea mea doamne, cum o arăta? * Pe cea veche o neg de ea vă dezleg că prea era făcută strâmbă și incultă era anapoda după chipul altuia! * Victorie! E-o nouă ordine fără permis dar am învins… Mă instaurez și mă decretez cel bun și drept nu mai aștept! Stați lângă mine și-o să vă fie bine să fim ca frații noi emanații! Desființăm statul și înființăm altul privatizăm avuția la dracu omenia jos comuniștii și sus capitaliștii! Da… ce păcat să constat eu cel sărac născut în rac care m-am revoltat că-n noul stat aristocrat sunt biet soldat! Nu-s o fire pesimistă însă revoluția nu există… * Revolta e ca bolta un nonsens în Univers pentru că eu sunt chipul tău avid de poame Doamne! Și el, cel adulat acuma împușcat, tot chipul tău era slăvindu-și era prin cincinale inumane Doamne! Și lumea mea oricât de rea e simetrică și identică, acum pot să o spui, cu a lui. Așa am vrut-o și-am facut-o, deși mai țip, după același chip. Același material uman banal și din cioburi cu noduri ale vechii lumi adusă pe noi culmi… * Deci lumea e ca vremea se tot schimbă și preschimbă eroi și lași mereu aceiași. Numai noi bogați sau goi ne trecem și petrecem, fratele frații unii pe alții! Tot discernem și ne credem mai deștepți și corecți ori mai buni ca stăpâni. Facem istorii după ce criterii? Și pentru cine… e mai bine? Lumea asta ca năpasta chiar dacă-am ști nu poate fi schimbată… e o simplă roată! * Deci revolta ca și bolta e o aberație simplă imitație făcută cu fală… existențială! Și la fel ca ea, orice am făcea, condiția umană…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate