Din oglindă mă privește
Chip cu-a mea înfățișare
Însă el e doar poveste,
Când plec eu și el dispare.

De-i zâmbesc cu gânduri bune,
Fața-i roșie-n pudoare
E o mare cu lagune
Ce reflectă-a ei culoare.

Întind mâna către dânsul
Să-i așez smocul pe frunte;
Nărăvaș cum e, ca mânzul,
Văd că-ncepe să se-ncrunte.

Mă opresc... și el se-oprește.
Văd pe dos? Totu-i de-a valma?
Ne-aruncăm priviri vulpește.
Tu ce crezi... bate-vom palma?