m-a sunat dracu de dimineață
era trist – curvă bătrână căreia nu i-a mai rămas decât masturbarea
“marțian, îți sunt dator un cocoș
ție, sau altuia, dracu să vă ia, filozofi sunteți cu toții.”

din balcon am sărit pe tărâmul făgăduinței
nu eram eu; singură imaginea lumii se derula ca un urlet de lup.

“marțian, aprinde focul, îngheață copiii –
(poate cândva vei aprinde și casa, nu-ți stă deloc rău înflăcărat) .”

când a strigat la mine “marțiene! vino afară”
mort și legat în fașe am ieșit ca un posedat care nu renunță la vechile metehne
în cârciumă aceiași lumină stinsă, galbenă ca o portocală de plastic
mușteriii gri așteptând prima ninsoare.

“și ca peste-un mort călugăr
mornăindu-mi din abis
îmi citește viața unui zurbagiu de patimi roasă
împlântând în suflet groaza
și umplându-l de plictis”.

“să ții telefonul la ureche
în mijlocul ev îți trebuie indicații
în naosul catedralei din langres se desfășoară chiar acum biciuirea lui aleluia
iar maica smintită în ora ce vine va fi
în nava catedralei din saint etienne

și nu poți a lipsi”.

era o mare cum numai singurătatea poate fi
eu și cu telefonul la ureche
așteptând indicații ce nu mai veneau
și nu mai eram eu.