Cu aripi de înger pe suflet pictate,
Deasupra de stele mă-nalț și plutesc,
Las anii lumină cu miile-n spate,
Străbat universul să te regăsesc.

Dar nu știu iubito, spre ce galaxie
Spre care planetă acum să pornesc,
Căci unde e raiul nu-i nimeni să știe,
Nu-i nimeni să-mi spună când drumul greșesc.

Și unde quasarii lumina-și prefiră
Las capul plecat și din inima mea,
Zadarnic implor, biet Orfeu fără liră,
Nu vrea veșnicia-napoi să te dea.

Din lumea de îngeri privești către mine
Cu poza ta-n mână cum încă mai plâng,
De poți, stai alături, de mână mă ține
S-alungi norii negrii, ce-n mine se strâng.

În zilele astea, doar gândul la tine
Mă ține în viață, îmi dă un avânt,
Din el iau puterea, și-ncrederea-n mine
Când orice speranțe sau visuri s-au frânt.

Prea mulți oameni falși sunt, prea multă minciună,
De relele lumii în tine m-ascund,
În tine-mi găsesc adăpost în furtună,
Sub aripi de înger, pictate pe-un gând.