ai ars copilăria pe altare
jertfind-o unui zeu care rânjește
pentru-a mânji cu auriu un pește
să mintă că nu ești un oarecare
prost cu iluzii. deci te pregătește,
uitând că viața nu-i o așteptare,
să te întrebi bătrâna întrebare
sub care orice rost se veștejește
ce-i mai amar sufletul tău sau fierea
când înțelegi că timpul nu te-așteaptă
că un destin banal ți-a scris puterea
ce unii mai insistă că e dreaptă ?
la marginea speranțelor, căderea
e doar un pas de pe ultima treaptă