Paie de chibrit se aprind
peste oasele mele,
un frig îmi chircește gândurile -
miroase a prunc.
O lamă de patine își răsucește conturul
în piept mi se zbate o altă inimă
peste care ninge mereu
niciun pas nu răzbate
peste podul înghețat,
o jumătate de frunză încă respiră
în strânsoarea zăpezii.
Maluri se închid în flori de gheață
alunec printre zile
te strâng la piept,
doar tu mi-ai rămas -
poartă către primăvară.