Între buze ți se naște un colț de copilărie
o sete rupe podul pe care calc
alunec înapoi spre mâinile mamei
între noi
nimic nu respiră
ochii tăi
peste mine ca o umbră
mă trag din carusel
o oglindă mi-alunecă prin gene
și toate rănile se închid
ești iar un embrion în pântecele meu
nu știi câte berze și-au luat zborul
legănându-și aripile
către alte vetre
acum crești din mine
altoi de lumină
spre ziuă
mă lipesc de tine
ca o scoică de nisip
un scâncet îmi sapă în suflet
hrănindu-mi diminețile.