Moto:
Poezia… este ceea ce ne cuprinde
întru freamătul Ființei… Poezia.

Caisule tu blândul și mult smerit norod
Deschisă-i și deschide-mi a casei mele ușă
Ci intră și adastă în trecerea spre rod
Și lasă-ți floarea- suflet ca să-mi cuprindă gândul
În care să se nască în mii de unul plod.

Cu tine nu mi-e frică nici mie și nici ei
Și sta-vom împreună să se–mplinească ruga
De dincolo de eu de dincolo de ea spre sinele din trei
Călătorind cu casa, cu tot ce ne-nconjoară
În care să ne prindă rotirea necuprinsei.

Tăcut ca o vioară ce stă să se înstrune
În mii de cânturi albe cu miezul de colinde
Îți simt înfiorarea spre soarele apune
Spre nepătrunsa glie spre lumi de împreună
În care tu știi rostul și nouă nu ne-oi spune.

Caisule tu blândul și mult smerit norod.