poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-11-18 | |
Ochii mi-erau lifturi de sticlă,
îmi cărau aer de pe unde găseau și ele. Urmăream ca un basm picătura de cum se rupea din fântâna vieții; cobora prin furtun ca o buburuză verde, tremura rupându-și aripile în rotița de mai tare-mai încet, și o pierdeam la intrarea in venă. Ingerul meu alb avea unghiile negre, vorbea cu accent ardelenesc, primea ciocolată Novatini cu lichior de vișine și era minunat când îmi schimba cearșaful și mă-ntorcea în pat. Ai mari șanse, ieri au murit doi mai sănătoși decât tine, îmi zicea, și-n gura ei aș fi spart unșpe popice dintr-o singură bilă. În noaptea cu pricina, s-a lăsat deodată cu moale cărămiziu; prin salon, făcut ghem, întunericul se învârtea ca o bătrână prin curte - băga orătăniile între sârme, închidea toate porțile și sufla în lumânări. Mi-am mușcat limba până la cuvânt, și-am închis ochii. Dimineață, mi-au scos sonda, care a tușit ca un măr acru, iar soarele culegea oameni frumoși din ochii mei.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate