poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-11-18 | |
Fulguleț înhamă iar
Doi căluți strălucitori La trăsura-i de cleștar Ieșind iute dintre nori. Ceru-i plin de-o presimțire Mai frumoasă ca-n povești, Fulguleț, de o iubire, Cum, la oameni doar, găsești. Ca să poată să ajungă Și să-mpartă tot ce are, Trag căluții albi, să-nfrângă Neagra, muta depărtare. Nechezatul lor trezește Pe copiii ce visează Că o stea, din drum, se-oprește Și pe nas li se așează. Nori umflați, căzuți pe spate, Tăvălug, în urma sa, Stau cu greu proptiți pe coate, Lung privind la Fulg-de-Nea. Mititelul ăsta! - fie! - A zbughit-o din lăcaș, Ca a Iernii Bucurie Să o ducă la oraș! Pentr-un zâmbet de copil ------------------------ Lumea-i plină de copii: Unii gureși și zglobii, Alții, tare supărați, De răsfăț împovărați. Fulguleț, din cer, îi vede, Însă nu prea îi mai crede, Că doar a-nfruntat și el, Vai, răsfățuri fel de fel. Rostul lui, de-atunci, e altul: Să coboare din înaltul Boltei sale,-n chip umil, Pentr-un zâmbet de copil. Unul alb, curat, pe-o față Bosumflată, neagră, creață...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate