poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-11-14 | |
Luciditate
Cărarea șerpuiește pe-ntunecate rosturi S-adună și te-nvârte luând parcă vederea De nu poți să prevezi când pândește căderea Caci îți petreci tot gândul la ură, nu la posturi; Când unul urcă sus, un altul jos atârnă Pe firul slab de ață de care-ai agățat Grăunte de speranță și ce n-ai învățat Pentru stabilitate, nesigur ca pe-o bârnă. Mai sus n-ai cum ajunge! Nălțimea te-amețește Când suferi de-anemie, când rătăcind cărarea Cu voie sau de fără, iei talisman uitarea Și te răsfrângi în sine cu tot ce te mâhnește. Ai fi avut prieteni? De ce nu mai ai oare? Ce cețuri nesățioase te-ncurcă prin talazuri? Între hazard și vrere ai parte de necazuri De nu știi când ți-e caznă și când e sărbătoare? Erai timid si tandru dar și-afrodiziac Ce căi desțeleneai, pe ce tărâm virgin Ce bolți adânci săpai pe cerul clar, senin! Dar cum mi te-arăți astăzi: tembel, rebel, sărac! Am fost prieteni oare? Cum te-a trădat privirea! Cărarea-i șerpuită că nu-ți găsești un rost; Pierdut ești printre gânduri ce parcă nici n-au fost! Degeaba cat morala: nesigură ti-e firea.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate