Poate că Vi acum merge pe apă
încarcă tristețile damelor din toate porturile lumii
face troc cu ele
nu mai știu nimic despre Vi

diminețile mele sunt perfecte
prin palme eliberez furtunile din visele fără dor ca pe zmeie
lumina își face de cap pe tavan pe podea
construiesc totdeauna povești cu nori
pașaportul meu către primăvară – fereastra cu salcâmi înfloriți -
împroșc oglinda cu cel mai larg zâmbet
Vi nu mă vede
poate se gândește la mine
ceasul vechi de pe noptieră înflorește secundele tic-tac
fredonez I will be waiting
nu este cu mine Vi să mă asculte
diminețile mele sunt perfecte
țigara îmi arde un capăt de gând
imaginația potopește odaia

un vapor plin cu fluturi mă așteaptă în dană
mă întreba tot timpul Vi dacă aș purta fluturi prin păr la urechi
nu mai pot respira
aerul e plin de polen
ecoul râsului tău îmi umple urechile cu absența ta Vi

nu știu Vi dacă simți atingerea mea de cenușă

într-o zi am să scriu o scrisoare despre
diminețile mele perfecte