Era duminică
Dinainte de vineri
de dincolo de marți
și pe deasupra de
Joi.
Prin urechi,mi-am privit cu atenție ochii
În mine răsărea ca un ghiocel firav
într-un deșert polar
sămbătă...
Și ce-am făcut cu ziua cea mai de pe urmă ?
Luni se scoală morții pentru plimbarea de dimineață.
Vom râde. Miercuri . mergem cu toții la biserică
Citim Miron Costin, Grigore Ureche și alții.
Îți dai seama de fapt că în mine încape întreg cerul ?
și eu...
eram un aurolac la metrou,căzut între stații.
să ne strângem laolaltă,vă rog, cu toții
să fim ca șobolanii.
vine iarna
Ciudat , nu mai găsesc diacriticile
iar mi-ați tăiat lumina
HOÞILOR...
Din văzduh cumplita iarnă...
Da... în sobă arde poezia...
Și tăciuni de vers se răstignesc în dor...
Parfum de lacrimi arse.
Asta e poezia în forma ei cea mai sublimă...
C
â
n
Devin om cu două suflete.