N-am făcut nimic.
N-am trăit vis fantomatic, nu am înfrânat natura
Cu vr-un jug de car himeric, cum unii din noi făcură
N-am sperat trai ușuratic privindu-mi duios făptura
Ascunzând-o - n poala lenei. Am urât viața obscură.
M-am călit la focul muncii, oferind colan de aur
Unei meserii frumoase, tonice și chiar bărbată
Adunând pe-ntinsul vremii împlinirile tezaur
Înfruptându-mă din ele fără fals și fără pată.
N-am dormit ca să-mi fur viața și cu voia-mi s-o retez
N-am privit bustu-n oglindă și mijlocul delicat
Ci din noapte-am făcut ziuă, din maternitate crez
De durată-n timp și zborul cântului înaripat.
N-am umblat pe ocolite când a trebuit s-ajut
Cu umărul, cu migala, cu a minții agerime
N-am tânjit după palate, în avarism n-am căzut
Rămânând o anonimă în a patriei mulțime.
N-am făcut nimic și totuși nimeni nu mă pizmuiește
Ca să-mi scald ochii în lacrimi și obrazul în rușine
Ce altor amar le pare, pe mine mă îndulcește:
Am crezut întotdeauna că mâine va fi mai bine.