Dacă visul sau iubirea au rămas trecut pustiu,
Într-un suflet care astăzi nu își dorește nimic,
Până unde este viață lâng-un țărm care nu-l știu,
Unde gândul mă așteaptă din adâncuri să-l ridic?

Dacă toate plâng sub stele când există despărțire
Între două aripi frânte, ce-au purtat același trup,
Din ce vise spulberate, va mai crește o iubire
Cu tulpinile în lacrimi, ce-n suspine se tot rup?

Pomii sângerează-n muguri, la-nceput de primavară
Și e totul o tristețe, răsărită-n zbor de fluturi,
Spune-mi cât mai e iubire, tragedie sau povară
Dacă-n lacrimile mele, nu e loc să te mai bucuri?

Dacă va mai fi să fie visul tău pierdut în noapte
Și nu vom găsi uitarea s-o-ngropăm pe-al vieții mal,
Voi păstra a ta mireasmă, în ale gândului șoapte
Cum păstrezi tăcerea mării, în suspinul unui val.