poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-10-29 | |
de mult voiam sa locuiesc intr-o mansarda-
ma fascinase sirul incalcit al norilor, care isi poarta demni bursele cu apa, edeme inflorite din diluviul primordial. tindeam spre inaltimi, si simteam aerul purificator pe care trebuie sa-l aiba razele. pe atunci, injghebasem o poveste despre dreptate si sens, un scurt istoric al tacerii de deasupra gandurilor inexprimabile. intre timp, sensul si-a pierdut sensul sau m-a pierdut doar pe mine. m-am instrainat de departari, iar prin fereastra mansardei mele norii taraganati poarta in ei mai mult decat ploaie. au pantofi cu talpi roase, sau frumos lustruiti, dar si sub unii si sub altii, se incovoaie asfaltul, tanguindu-se. norii mei sunt oameni, intre care am ramas, acceptand sa le cunosc durerea si suvoiul intrerupt de idei. daca oamenii si-ar contopi gandirea, asemeni norilor, nu si-ar mai revarsa in balti picaturile umile si solitare, lipsite de pudoare si de iubire. iar sensul m-ar recapata. norii mei sunt oameni, care tot trec, robi ai necunoasterii, ai limitarii, ai neimpartasirii. mansarda mea e la parter.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate