haide
în autobuzul cu geamuri fumurii
să vedem lumea estompată
la ora tîrzie cînd vom fi singurii călători
(fără detalii orașul pare curat)
ne vom ține în brațe și vom călători departe
într-o lume fantastică
ne vom șopti la ureche ceea ce vom dori să vedem
„iată statuia minunată a împăratului valah” îmi vei spune
ea se va ridica înaintea mea o voi lustrui cu mîneca hainei
vom lua prima trăsură ornată cu voaluri de nădejde
ne vom spăla ochii în lacrimile trecătorilor secolelor
spre dimineață ne vom pune ochelari fumurii
să ne adaptăm ochii realității
la coborîre șoferul ne va face un semn complice
și noi vom ști
că stațiile fac trecerea între seară și dimineață