Din a pădurii unghere întunecate,
Pe arome de brad ciripitul răzbate,
Printre mușchi sau ferigi, piciorul lin pășește,
Aici, lângă izvor, ursul sălășluiește!

Crengile se-ndoaie, din respect față de om,
Aici sare păstrăvul, pe al pietrelor dom,
Aici curge izvorul, cel de cetini cernut,
Picurând raze de soare, cu-n dulce sărut.

O viperă se strecoară iute prin frunziș,
Fluieră vântul pe creste-n desiș,
Măcrișul iepurelui, sub molizi apare,
Un avion sfâșie... tăcerea din zare.

Când se umflă plămânii de aerul proaspăt,
Oxigenul reânvie corpul cel searbăd,
Iar obosit, un zâmbet și-un strop de sudoare,
Aici e mai dulce, ca orișice floare.

Vai...! Peste deal, apare un gol în pădure,
Cea tăiată de husqvarna și secure.
Se lărgește golul din inima omului,
Se simte și în aer, suspinul Domnului!

Iar Domnul aruncând o privire în zare,
Vede un vapor plutind în depărtare,
Pe intinsele ape, cu aromă de brad,
Societatea iar cere... pădurile scad!

Sudoarea săracilor stropește pământul,
Prin păduri, prin plantații, când este momentul,
Prin oboseală reclădesc natura mamă,
Sunt ca... vai de ei! Cine îi mai ia în seamă?

Chibzuiește domnul, și-și trimite soția,
Vai... ce se mai supără când vede hoția!
Shakti își scutură sariul: mii de cute
Scutură pământul în pădure, oriunde!

Vijelii se întrețes în pădurea goală,
Suferă natura și lumea se-nfioară,
Iar puhoaielor nu le stă nimic în cale,
Curge iar terenul...e vai și-amar și jale!

Se supără Domnul, trimite o furtună,
Prin tăria vântului, astfel vrea să spună,
Să se taie din pădure, cât e necesar,
Să nu simtă natura, să plângă în zadar.

Se-nfurie Domnul, un fulger trimite,
A Krishnei soră, Vishnumaza cea cuminte,
Trăsnește prin pădure și face totul scrum,
Din propria-i cenușă, pădurea e pe drum.

Și nu apar insecte, ca să o atace,
Va fi iarăși mare, nepoții să se joace,
De soarele pe creste va strălucii râzând,
Grădinărit crește pădurea, lemn producând.

Și obsearvă Domnul că s-a făcut dreptate,
Își ia orice om partea, lemnul bun la toate,
Va fi casă, pat și masă, va fi peste tot!
Mă aplec mamei natură și respect îi port!

Pădurea de la sine se perpetuează,
Grădina Domnului-natura explodează,
Nu vor mai fi, puhoaie, secete furtună,
Mergând spre Domn, cu ce-am venit,cu voie bună!


Shri Artangel Enlightenment