cu pieptul sprijinit de marginea lăzii
îngerul întinde o mână
spre bucata aspră de timp

o fi cald acolo în cer
șoptește Mașa

degetele zăbovesc neascultătoare
mângâie suprafața tăiată neregulat

dacă îmi lipesc pieptul de scară
pot să văd bătăile inimii
urcând înșiruite ca niște furnici

țuguindu-și buzele
semn al unei hotărâri
dincolo de care nu se vede nimic
îngerul fărâmițează timpul deasupra lumii
piii pi pi pi pipipi
piii pi pi pi pipipi

de aici se aude altfel
răspunse Mașa
ciupindu-și piciorul paralizat

într-o liniște ritualică
secunda e așezată la ușa peșterii
zbang
răsună sec ultimul bobârnac