Dumnezeu și poetul

Poetul glasul È™i-l înalÈ›ă
Implorând pe Dumnezeu:
Ce am ajuns în astă viaÈ›ă
Cine-s toți și cine-s eu?

De ce , geniu m-ai creat?
De ce-s de lume diferit?
De poezii sunt obsedat
Dar nu mă fac ele fericit...

Nu am noroc nici în iubire
Mereu o caut doar pe ea
Umblu buimatic în neștire
Cu ochii sus, spre luminata stea.

Dar mă înÈ™el È™i dimineaÈ›a
Mă trezesc că nu am dormit
Și așa se scurge rapid viața
Doamne, de ce sunt nefericit?...

-De ce mă întrebi pe mine?
ÃŽn tine e ascuns răspunsul
Nu crezi că-È›i vreau doar bine
Vezi doar neajunsul...

De ce nu vezi în jur
Cum alți pe ei se mint;
Cum pe părinÈ›i se jur,
Cu averi mari se alint;

... Fiecare din voi are păcate
Dar unii și le pot controla
Altul însă nu poate
Altceva decât a împlora.

Știi ce-È›i va rămâne È›ie?
Nimic ce poți pune-n buzunare.
Poetul e menit să scrie
Gânduri fără de hotare...