Azi joacă norii horă grea pe cer
Și-ascute toamna coasele-nnegrite
Doar eu c-o jale singură mai sper
C-o să mai ies întreg dintre cuțite

Doar anii mei cu șaizeci de-amânări
Își picură-n butoaie reci preaplinul
Să simt din bobul galben până-n nări
Cum s-a-nvechit și dragostea și vinul

Locomotivă sunt cu șuier lung
Prin ploile ce-mi zac demult în cale
De-mi vine ca pe-un câine să m-alung
Din pragul nemilos al casei tale

Și să alerg cu moartea-ntr-un vagon
Plin de moloz și mucuri de țigară
Oprind cândva, tot câine, pe-un peron
Din care-ai dispărut în trăznet vară.