Ca-n burta nesătulă-a unei iepe
Și-adună toamna fructele-n livezi
Întoarce-te și uită-te, pricepe
Că poate mâine n-ai să le mai vezi

Întoarce-te cu fața spre pădure
S-o vezi de spaima iernii-ngălbenind
Dar și-nvățându-și frunzele să-ndure
Biruitorul vântului colind

Nimic nu mișcă munții din țâțâne
Nici stelele crescute-nalt pe ei
Că toate-acestea sunt și vor rămâne
Iar toamnă va tot fi ca de-obicei

Doar tu-ți vei pune armele-n rastele
Vei coborî și steagul din crenel
Când alte toamne fi-vor și mai grele
Ori nici nu vor mai fi de nici un fel.