Rătăcesc pierdută în haosul pustiu,
Vocile din cap lipsesc cu desăvârșire,
Nici tristețea nu mă mai consolează,
Singurătatea a devenit parte din mine.
Aș vrea să mă sting dar acum nu mai sunt
nici lumânare, nici gheață, nici pământ,
Sunt un suflet dezbrăcat de dragoste și ploi,
Plutesc în universul fără stele, singură,
Cerșesc liniștea pustiului, sunt atât de goală...
Si mă doare adânc în mine dar nu stiu ce...