De dincolo de munți
cum dincolo de lume
îmi scrie Poetul:
“poate treci pe aici într-o zi. în această lume. în această viață, femeie!
te aștept ascuns într-o castană
nu-ți fie frică, ți-am oprit un loc lângă inimă!
împielițato!”
eu tac
el sângerează
apoi ne străduim să râdem
fiecare cu jumătățile sale de măsură
fiecare cu jumătățile sale de inimă
tac
îmi e drag, desigur
dar nu voi trece munții până la tine, Poetule!
oricărui urcuș îi urmează coborârea
iar toamna mea se-așterne blând aici, la câmpie
pașii altcuiva îi aștept printre frunze
chiar dacă știu că poate nu vor veni
eu pașii altcuiva îi aștept
în această lume
în această toamnă!