Miroase încă amintirea ta în jur
Și mă înțeapă-n mii și mii de locuri
Mă-mbracă-n nori de abur și de fum
Lacrimile picurând peste nestinse focuri

Te simt mișcându-te fără să te poți abține
Ca un tablou vetust bătut de gând și vânt
De nu te văd de mult, mireasma ta rămâne
Veșnică exclamare din nerostit cuvânt

O urmă tot mai mică din trupu-ți de femeie
Chircită urmă, uitată’n gînd și așternut
De rai aprins, sau numai o scanteie
Mocnind în patul ce te-a vrut.

Mai bântuie-mă doar o clipă
Lăsând în urmă un cald scrum
Așteaptă să visez, apoi tu te ridică
Plecând departe, pe-al tău drum

Din ce în ce devino tot mai vis
În noptile ce vin, din ce în ce mai lungi
Mai lasă-te visată, în sufletu-mi aprins
În care știu că nu o să mai ajungi.