Există o oră-n noapte când din somn
Sunt smuls de grija zilei următoare
Și ca un tren lunatic mă răstorn
Pe șine de neliniști și-ntrebare

Dinspre îngheț înspre cuptor încins
Îmi trece așternutul multă vreme
Și tot ce-a fost aștept și dor și vis
Se-adună-n neîmpăcare să mă cheme

Afară alte trenuri țipă lung
Și-n două întunericu-l dezbină
Mă chinui să nu cad și să n-ajung
Sub roțile flămânde peste șină

Să pot ieși-nspre ziua ca din teasc
Mai strors decât ciorchinii toamnei roșii
Și iar în ziua albă să mă nasc
Când își ascut trompetele cocoșii.