Tată,
cât am fost copil n-ai ținut casa curată de vorbe murdare
acum sunt bărbat și des vorbele tale de-atunci îmi ies pe gură
tu te faci mic de le-auzi le recunoști
și ai învârti înapoi Roata vieții tale să-ți picuri miere pe buze
în ceas ca acela

nu trece o zi să nu înjur
înjur de dumnezei, de sfinți dar mai ales de mame
mamele acelor ce mi se pun curmeziș
în drumul meu spre sticla cu vin

vinul nu lipsea din casa ta bându-l ca pe apă
te faci mic de mă vezi așa
te recunoști în mine, tată