Te-am atins in treacat
cu degetele inasprite de-atata cautare
si-ai tresarit...
surprins, mi-ai sarutat
varfurile lor ranite,tandru,

ca-ntr-o balada
cantata pe-o margine de stanca,
tasnita din abis,
de-un marinar ce a visat o viata
sa-ntalneasca-ntre valurile
intretaiate de corabia sa
o sirena...

Si-o imagina mereu
ivita-n drumul eternului sau naufragiu
pentru-l salva, smulgandu-l
c-o suava imbratisare
talazurilor furioase ale unei mari
pustiite de mult prea mult dor...

Dupa ani de visare
dupa ani de cantat pe-o margine de stanca
balada regasirii noastre
te vad tasnind
la rascrucea talazurilor mele
strangandu-ma-n brate.

Si, daca n-ar fi asprimea cautarii
incarnata in varfuri de degete
tremurand rascolitoare
poate ca si eu
ca si acel batran marinar
as crede ca drumul corabiei
n-a fost nicicand insotit
de speranta de-a gasi iubirea.

Dar le saruti...
simt setea dogoratoare
a dorului ce-ti aprinde buzele
cum atinge in treacat
foamea cautatoare de tine
a degetelor mele..

Esti tu...
simt in felul in care te-ating
si-n care-ti mangai buzele
ca esti... atat de tu !

Simti?..
intre mine si tine
si-a deschis larg bratele
o punte ce leaga
undeva intre buze si degete
nevoia de noi
desenata cu-atata candoare
in inimi de-un pictor
subjugat de cautarea noastra.

Te implor,
nu desprinde buzele !
si-ti promit:
n-am sa cobor degetele nici eu...
lasa-ma sa ma umplu
pe deplin cu tine...
sa te umplu pe de-antregul
cu mine.

Ai auzit?
a amutit, acolo, pe stanca
vocea batranului marinar.
azi nu el mai canta...
ci tu... ci eu...
vom canta de-acum
pe-un hotar de stanca
tasnita din mare
iubirea ce patrunde prin noi.