Chemând în piept a poeziei artă
Te-afunzi într-o pădure de tenebre.
Poeții au doar morțile celebre
Iar viața de durere nu îi iartă.

De vrei această cale, în vertebre
Să-ți torni topirea ce doar ceara poartă
Și sihăstria să-ți alegi consoartă
De-atunci și până-n apele funebre.

Pe cei aleși îi vor purta în dricuri
Clădite-asemenea c-un bibelou.
În librării ploua-va cu fișicuri

Spre-a cumpăra ce-i fuse sub stilou.
Acestea însă-s trecător - nimicuri,
Se prăfuiește cartea în cavou.