poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-09-14 | |
Privește, ajuns-am aproape
Noi pururi, ai mării imuni, Luna ne stă peste pleoape, Cerul ne crede nebuni. Conștiința o punem deoparte, Cuvinte pe valuri apar, Iubito, prin algele moarte, Te strig să-ți dau marea în dar. Zgâriați de nisipul frenetic, De scoici ce în piele se sparg, Îți spun “te iubesc” și-s bezmetic, Că-s martori toți peștii din larg. Orientul ne prinde departe, Amurgul ne leagă cu funii, Parcă deschiși dintr-o carte, Ne rupem de firul acțiunii. Refluxuri și fluxuri pe maluri, Adesea ne-ncearcă răbdarea, Nisipul ne-alungă în valuri, Ne face totuna cu marea. Și-acolo aceasta ne-ndeasă, Așa ca-ntr-un fel de arenă, Se strigă să-mi fii azi mireasă, Ca mâine să-mi fii o sirenă. O ploaie pe-alături s-așază Ne-ncarcă cu zeci de poveri, Luna ne stă iar de pază, Cerul ne simte stingheri. Nu mai putem a ne-ascunde, De valuri, de scoici sau de ploi E dat să murim orișiunde, Căci marea înseamnă doar noi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate