Pe la vreo cincisprezece ani
am urmat o fată frumoasă
în Partidul Comunist Canadian.
Aveau loc întruniri secrete
și se zbiera la tine
dacă întârziaseși un minut.
Studiam Actul McCarran
adoptat de către prostănacii
din Washington și Legea Padlock
adoptată de lacheii lor din Quebecul colonizat
iar ei spuneau măscări
despre familia mea
și felul-n care-am făcut bani.
Voiau să dea peste cap
țara ce mi-a fost dragă
(și pe care am servit-o-n calitate
de Cercetaș Marin).
Chiar și pe oamenii de treabă
care vroiau să schimbe lucrurile,
ei îi urau de-asemenea numindu-i
fasciști sociali.
Aveau planurile lor speciale
pentru delincvenții de teapa
unchilor și mătușicilor mele
și aveau planuri până
și pentru biata mea mămică
ce se furișase afară din Lituania
cu două mere înghețate
și o basma plină cu bani de monopoly.
Nu mă lăsau să mă apropii de fată niciodată
nici ea să mă apropii de fată nu-mi da voie.
Ea s-a făcut din ce în ce mai arătoasă
până s-a măritat c-un avocat
devenind ea însăși o fascistă
socială
și (foarte probabil) și o criminală.
Dar îi admiram pe comuniști
pentru devotamentul îndărătnic
față de ceva total greșit.
Aveau să treacă ani pînă să aflu,-n
privința mea, un lucru comparabil:
m-am alăturat unei mici bande
de zeloți cu maxilare de oțel
ce se considerau Pușcașii
Marini ai lumii spirituale.
E numai o chestiune de timp până s-atingem
cu-această plută
Malul Celălalt.
Vom fi cuceritorii plajei
Celuilalt Mal.
Amin.