Noaptea Basarabiei

Răbdăm de-o viață ocupanții --
La Nord, la Sud ne stau streinii,
Distruse-s zeci de generații:
Streini pe veci ne sunt stăpânii!

La Secureni și la Zatoca,
La Șabo, Cemașir, Cartal --
Sub cizma slavă-i prins poporul
Și mort e-al nostru ideal...

De ce atîta noapte-n țară
Avem pe cerul basarab?
Toată suflarea ni-i amară,
Ni-i sufletul înnegurat...

De ce ne pedepsesc vecinii
Să le fim sclavi, ne-ndreptățiți,
De ce-i hatârul Ukrainii
Ca să ne aibă răzlețiți?

De ce –ngradita-mi este marea
Când plec senin din Chisinău?
De ce îmi controlezi, Ivanco,
Din moși-stramoși -- pamântul meu?

De ce-ți găsești îndreptățire
În tot ce ieri mi-ai ocupat?
De ce cu-atâta îndîrjure
Dorerști să fii justificat?

Retrage-te la tine-acasă,
Întoarce-mi Sud
Și Nord,
Și Mare!
Vecină-mi fii – prietenoasă
Dar nu vecină răpitoare!