Tu mă purtai pe umerii tăi goi
așa cum orice Iisus își poartă crucea,
și mă ungeai la fiecare încheietură
de frica de-a nu putrezi.
mă conduceai pe ultimul tău drum
cu siguranța că nu îți sunt atât de grea.
La prima căzătură , te-ai ridicat imediat,
crezând că gelozia ți-a pus o mică piedică.
Dar când s-a întâmplat și-a doua oară,
neîncrederea în mine te-a cuprins.
Deja realizai că nu eram așa ușoară ca la început.
Dar m-ai purtat obosit,și totuși mândru,
pe același drum ca până acum.
Mulțimea te blestema pentru mine,
dar tu mă iubeai așa cum eram.
Asta până când ai căzut și ultima dată.
Nu te-ai fi putut ridica fără ajutorul împăcării.
Și , când mă așteptam să mă arunci și să pleci,
tu ți-ai terminat drumul,
ai murit din vina mea și m-ai lăsat să-ți fiu simbol.
De-asta mereu am știut că m-ai iubit.