după ultima rugăciune am născut două vieți
imediat
au venit pe lume și două scrâncioburi
două tobogane
un montagne-russe de ăla
adevărat care ți-o lua mereu înaintea țipătului
un balansoar din lemn
și
o duzină de păpuși
(ziceau mama
dar numai dacă știai unde să le-atingi)
un curcubeu
și câteva povești pe jumătate născocite
mi-au umplut sufletul precum poezia asta
și uite-așa am adus pe lume un parc de distracții
în zece minute

n-a trecut mult de la ultima rugăciune
și-a venit vremea să mulțumesc
copiilor de vecini care se mai joacă pe aici
fără ei nici parcul
nici versurile astea
n-ar mai exista.