mă apropii de lumină cu fiecare pas ce-l fac
negrul se adâncește în abis
ca cerneala în apă
gânduri de acuarelă
și foi albe
explozii solare și foc
cerul deschide scena
zboară-mi creierii cu un pistol
păsările joacă șah și scrabble
păpuși de plastic manipulate
de ciripiri
stop joc-
scenic și experimental
dar eu, cu ochii deschiși văd lumina din vis
mă înnec în ape adânci, străfundul oceanului mă cheamă la el
aud strigătele sirenelor înnotătoare
și valurile atrăgătoare, seducătoare
îmi fac pașii să danseze către ele
până-n adânc
mă scufund
mintea se erodează cu fiecare gând pătruns de lumină
mă resuscitez strigând și șoptind
vreau să cânt
încep a cânta
în ritmul dansului profund șerpuitor
dar nu mă aud
metamorfoza se produce
mintea-mi este ca o cameră albă fără ferestre în care
tăcerea rimează cu sufletul ce vrea a se îndepărta de trup
și a-și lua zborul
dar nu găsesc cheia potrivită
și nici uși nu există
așa că mă lovesc de fiecare perete
în speranța de a găsi o fereastră
apoi mă gândesc la voi, oamenii
la o apropiere și sinocronizare
la o îmbrățișare
ca și când aș vrea să mă regăsesc în voi
și să-mi trăiesc prin voi
să să-mi cunosc prin voi
umanitatea
dar tot ce simt este
alienarea de tot și de toate
calc pe nuci sparte și e ca și când am fost aici dintotdeauna
limbile ceasului amare dilatează timpul,
stropi de apă ce se unesc
secundele, minutele ce ora o formează
și ce se distanțează
și se acumulează
în toată această ceață
oglinzi aburite
în care mă privesc
dar eu văd cu inima
nu am nevoie de semne
lacrimi usturătoare curg
stau lângă mal cu o undiță
și sunt îmbrăcată în solzii
somnilor pescuți din mare
momeala de vierme în ac
un peste mic mâncat de unul mai mare
și mâncărimea mea
o scarpin
să mă vindec de vreme și de trecut
ca un leac
a mă ascunde nu pot
dorm într-o secundă eternă ca într-un pat de noroi în care corpul se mișcă excitat de mirosuri afrodisiace
mutilat de propia-i dorință consumatoare
și spectatorii aplaudă dar
capetele voastre seamănă cu nuci și miezul din care mănânc câteodată e putred
poate soarele l-a uscat de mult,
ați stat prea mult cu capetele de nucă în soare
și fug, fug, fug să uit
către un nou începtut
fug în cercuri
și de aceleași stânci mă izbesc
și fug
este doar un vis
pe care-l confund cu realitatea
și vreau să mă trezesc
dar nu sunt în stare
vreau să respir din nou,
în acest moment rârâit
pauza dintre litere și tăcerea dintre cuvinte
apariția vieții în desfășurare.