Când sufletul se sfarmă fin,
Și tot nisipul e puțin,
Iar plaja e încăpătoare,
Câți suntem suferinzi sub soare?

Care-i tributul? Și voi ca să-l plătesc?
Din suflet florile păllesc,
Căci e nisip dar nu e soare,
Și nu mai crește nici o floare,

Și totul e pustiu se pare,
Dar unde-i raza mea de soare?
Poate-a apus, scăldându-se in mare,
Ce mii de lacrimi are în formare,

Vorbesc acum,și iar îi cresc volumul,
Și țip, și zbier, și urlu ca nebunul,
Dar cine să m-audă oare?
Când tot obrazul meu e-o mare,

Dar poate dacă dig voi face,
Și poate inima-mi va tace,
Și plaja,soarele sau luna,
Cu toți vor despletii cununa,

Ce astăzi tare mă rănește,
Căci cine-n lume mai iubește,
O plajă pustiită fără soare,
Al cărei zâmbet deseori dispare,

Și apa crește-ncet incet,
Spun șoapte-n care mă înec,
Ce-a fost trecut sau o să vină,
Durerea oare, cât o să mai țină?

Și azi,și mâine anii trec,
Ce rost mai are să încerc,
Ca soarele să-l pun la locul lui,
Și altcuiva durerea mea s-o spui,

Am spus prea mult, deci mă retrag în bernă,
Și fața-mi o scufund în pernă,
Căci sufletul în cer dispare,
Cine mai vrea nisip sau mare???

Made by CVC 23.08.2011(h:23.45)