poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-08-23 | |
E mult prea cruda lumea…ce trece peste mine…
Verde, plina de viata, razand de-a mea prezenta... mi-e tineretea dusa, pierduta in multime... surasul ei ma doare...apusa inocenta... cate culori furate din curcubeul ploii... imi reapar in cale si soarele mi-l fura... iar, eu, raman in umbra, imbratisandu-mi norii, necolorati de zambet, intunecati de ura... Cat freamat, ce foiala si cata veselie, m-ademenesc la viata, ma-mbie la simtire... atata-nsufletire, nici nu stiam sa fie! Dar imi sugrum pornirea, imi amintesc de mine... De mine,piatra neagra, uitata pe o plaja... Trecuta de-anotimpuri, de timpuri insemnata... Golita de simtire...tocita,rece, stearsa... Sunt prea tarziu privita, privirile mi-s mute... Prea multe ploi acide mi-au corodat trecutul... Prea multe ape repezi, sarate , neplacute, mi-au macinat fiinta, fara sa-mi ierte trupul... o piatra innegrita m-au transformat, din munte... m-au imbracat in negru si mi-au distrus vesmantul... Sub crusta mea de calcar, azi, ma ascund de soare, uitarea mi-e sortita, pe-o plaja a visarii... in vremea frumusetii , eu nu mai am culoare... raman o piatra aspra, aici, pe malul marii...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate