Încă din fașă am căzut din pat,
spațiul închis mă lovește în creștet,
ochiul drept fură mișcarea
și se zbate de rău.

Sunt paiața cu brațele lungi,
încolăcesc cu ele viața,
strig după ajutor,
să nu mi-o fure.

prea mulți tânjesc
la sentimentele altora,
tot ce se întâmplă,
nu se bucură nici de ale lor,
mor cu păcatul.