Poarta cimitirului e deschisă
Semn că sufletele au ieșit la plimbare
Uneori,mă împiedic de cadavrele nimănui
Dansez cu ele într-un balet grotesc
Scutur moartea din pomul cu neliniști


Þi-am ascultat bătăile inimii ventilând aerul
Despletind cuvinte fără înțeles
Îți fixez chipul pe-o altă retină
A unui ochi ce nu se mai zbate a viață
Și adorm


Mi-e sete de clipa cu miros de ploaie
Când toate frunzele deveneau păsări
Aici și nicăieri câte un fir rătăcit de iarbă
Creștea din cuvinte
Și fulgera cerul

Privesc cum umbra pașilor tăi
Într-o după-amiază căruntă
Se mistuie lin și grațios, ca un tango
Sfărâmându-se
De asfalt...