Canicula ne-așază foc în carne
E-un gust de ars sub pielea aburindă
Începe-un tremur mintea să cuprindă
Beție-n creier soarele să toarne.

Și prin ținut zeci basme se perindă
Picioarele ni se afundă-n marne
Căldura-i înger care poartă coarne
Ce vrea pe om în erezii să prindă.

Ca-n vis ne pare că-ntr-o zi trec ere
Pe seară se mai stinge iadul-jar
Se-aprind lumini ce-apar ca-n Înviere

Și blândă noaptea ninge în pojar.
Argint din aurul-incendiere,
Odată spaimă,-alinturi umbre par.