Nimeni nu m-a iubit vreodată
atât de sălbatic și crud
cum m-au iubit atunci
ochii tăi

Nicio frunză nu voia să moară
în joaca de-atunci
când eu înălțam biserici
pe sânul tău stâng

Nu se-auzea nicăieri dangat
de clopot în inima ta
doar lanțuri creșteau încet
peste cerul meu

Abia mai tîrziu am început să-nțeleg
de ce alb de ce negru
de ce mi se sparg de pe socluri
statuile tale

Nimeni nu m-a mințit vreodată
atât de sălbatic și crud
cum mințeau iubindu-mă atunci
ochii tăi!