să ne imaginăm cu toții un om care pleacă.
să ne imaginăm un drum strâns în pumnul drept,
o palmă stângă întinsă goală,
un pantof cărunt fără talpă.

lumea i-a vindecat întotdeauna greu
pe cei care au rămas iubind.
e ca și cum o poveste săracă nu a putut
să își plătească la timp chiria...
cei doi locatari ai ei au fost evacuați
din orice dragoste posibilă
și de aici înainte,
de aici înapoi
toate îi vor ploua separat.
unul singur va lua umbrela sub care
nu te ajunge din urmă nici o durere
celălalt va achita uitat
datoriile firești ale unui deznodământ.

să ne imaginăm cu toții o mare iubire...