când toți spuneau că nu mai exiști
și când uitasem să mai scriu despre tine

te-am simțit într-o zvâcnire
ceva din răsărit
ceva din mare
unde tot anul s-au izbit talazuri
până aici o fi ajuns și plânsul meu
ca acum să nu se mai simtă
s-au răsucit îngerii în pat de rugăciuni
când eu mă visam o sirenă
care să-i facă pe marinari fericiți

uitasem că doar tu știi vântul din părul meu
sarea de pe buze trupul de soare

numai tu ai amestecat
în ochii mei albastru
în care pescărușii scrâșneau din dinți
ținând cerul
pe aripi sărate
apoi am asfințit odată cu luna
și ne-am trezit alge îmbrățișate
care s-au iubit
toată marea