când m-am născut mă simțeam ca o jumătate de pâine
aruncată în burta unui câine flămând
priveam fețele fericite arătându-mi becul
ca pe o mare minune a lumii
apoi întorceam capul spre peștera pulsând obosită
de parcă mă chema să-mi încheie cămașa până sub barbă

unii se îndrăgosteau și plecau la război
alții se îmbătau din ajutorul de șomaj
iar eu plângeam
întâi pentru o bomboană scăpată pe jos
pentru o înghețată topită
pentru mariana ioana suzana
apoi a murit mama lui jorik
am mers la înmormântare
și lumea vorbea pe la spate
uite ce fericit e ăsta
un ursuleț de pluș cu care să te tot joci
de-a viața și moartea

despre veronika am scris mult
încă de când mă lua tata pe genunchi
și-mi dădea cu pumnul în cap
eu te-am născut eu te fac poet

de fapt m-am trezit direct în ochii ei
scotea apă dintr-o fântână
aveam un copil și-i era sete
peste un an trebuia să meargă la școală
când ne odihneam pe pragul casei îmi plăcea s-o întreb
cum se mai simte
ca o jumătate de pâine în burta unei cățele fericite

unii se întorc cu medalii cu răni
alții cad din greșeală în groapa unui mort
și nu vreau să mai iasă