poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-07-21 | |
S-a întunecat! Vă spun și vă repet: a venit bezna!
M-am tot ridicat pe acoperiș la amiază și v-am zis: Iată, nu-mi mai văd ceafa! M-am sculat din pat în creierul nopții și-am ciocănit în ferestre: Treziți-vă, puneți masa, dați-mi să mănânc și să beau! Nu v-am spus că toate-mi merg bine și Dumnezeu mă trimite la voi? Nu, nu v-am spus. V-am privit încălțările și bărbile pline de firimituri, am stat sub masă și v-am ascultat cuvântările. Nu v-am recunoscut. Unghiile de la picioare erau altfel, spatele era drept, nu așa strâmte erau pulpanele voastre! Vă spun și vă repet: pe căpățânile voastre nu aveați atâtea fire de păr! Pe Dumnezeul meu și al vostru, vânturile astea ne vor lua pe sus cu masă, cu tot ! Îmi amintesc de Avisalom, în timp ce plutim, într-un nor de praf și surcele. Cu ochii închiși, văd mâna lui David întinsă și pruncul, ciupindu-i obrazul, ca o rândunică luciul apei, cu ciocul. Vă spun și vă repet: Noi suntem apa, noi, întunericul! Dumnezeu nu m-a trimis nicăieri, dar eu am venit și vă spun: Lăsați totul ! Nu mai munciți! Aruncați-vă fierătaniile și priviți: Acesta e fiul meu, Aceasta e casa mea Acesta, copacul. Fiți aspri!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate